Mânãstirea Cozia nu mai pãstreazã toate urmele autentice de pe vremea ctitorului mânãstirii, Mircea cel Bãtrân. Câteva obiecte rãmase de pe vremea lui Mircea, respectiv cele douã clopote care se aflau la mãnãstire, au fost luate de mai-marii bisericii şi duse, unul la Episcopia Râmnicului, şi cel de-al doilea la Episcopia Argeşului. Într-un colţ al muzeului se mai poate vedea o parte din placa mormântului lui Mircea, dar, în rest, au rãmas numai amintirile. În schimb, urmele fostului dictator, Nicolae Ceauşescu mai existã încã, deşi acesta nu a cãlcat decât o datã în viaţã în cea mai vizitatã mânãstire din România.

Clopotele lui Mircea – pierdute pentru Cozia
Clopotele lui Mircea sunt pierdute pentru Mânãstirea Cozia. Unul dintre ele a ajuns la Episcopia Argeşului, iar cel de-al doilea la Episcopia Râmnicului. Epitaful lui Mircea a ajuns şi el la Muzeul de artã de la Bucureşti, rãmânând la Cozia doar o bucatã din placa de mormânt a domnitorului. De asemenea, tot de pe vremea lui dateazã modelul de cruce voievodalã care se aflã şi acum pe turla mânãstirii. Ascuns de ochii vizitatorilor din cauza faptului cã mulţi dintre ei aveau obiceiul de a strica pictura, lãsându-şi autografele pe monumentul istoric este şi un paraclis, un altar mai mic care i-a servit ca loc de închinare maicii Teofana, mama lui Mihai Viteazul în ultimii cinci ani din viaţa acesteia. „În ciuda legendelor care s-au nãscut şi despre el, Nicolae Ceauşescu nu a pus piciorul la Cozia decât o singurã datã, în anii Ô60, când s-a început reconstrucţia mãnãstirii. Semnãtura lui este şi acum pe prima paginã a Cãrţii de Aur a mãnãstirii. Ceauşescu nu a mai venit aici, probabil din cauza contextului politic în care a fost pus“, spune stareţul mânãstirii, Vartolomeu Androni.

Umbra lui Ceauşescu la Cozia
Fostul dictator, Nicolae Ceauşescu a reuşit însã sã lase câteva urme la mânãstire, deşi nu a fost prezent decât o singurã datã la Cozia, la puţin timp dupã ce a devenit preşedinte. Chipul sãu şi al Elenei Ceauşescu au tronat mai mulţi ani în muzeul mânãstirii, alãturi de cele ale marilor domnitori care şi-au adus aportul la consolidarea fortãreţei. Înainte de revoluţie, vitraliile cu soţii Ceauşescu au fost însã demontate, la sfatul unor vizitatori strãini, şi ascunse în podul mânãstirii. „Vitraliile au fost aduse în 1986 la muzeu, în conacul lui Mircea de cei de la Muzeul Judeţean. Decorativa Bucureşti comandase în 86 portretele dictatorului. La aniversarea a 600 de ani de la urcarea pe tronul Ţãrii Româneşti a domnitorului, s-a organizat o manifestare mare aici, la ctitoria aleasã de el pentru a-i sluji drept loc de veci. Au venit buluc membri de partid, de parcã era Cântarea României în incinta mãnãstirii. Ceauşescu stãtea aici, alãturi de Decebal, Burebista, Petru Voievod, Mircea Voievod, iar în 89 era încã aici. Eu ştiu cã la câteva luni înainte de revoluţie a fost aici, la noi PS Calinic, episcopul Argeşului – a fost vicar la noi în iulie – august 1989, cu o delegaţie puternicã de lorzi englezi şi unul dintre ei ne-a spus sã le dãm jos, sã nu le mai ţinem acolo. Le-am dat jos, nici nu am îndrãznit sã întreb nimic, dar m-am mirat mai apoi, când a venit revoluţia. Nu ştiu de unde ştia“, spune pãrintele Iulian, ghidul mânãstirii. Ceauşescu şi-a lãsat însã gândurile şi semnãtura şi în cartea de aur a mânãstirii, pe prima paginã. „Am vizitat cu mare interes Mânãstirea Cozia, unul din cele mai reprezentative monumente ale artei noastre vechi, lãcaşul unde îşi doarme somnul de veci marele Domn al Ţãrii Româneşti, Mircea cel Bãtrân. Luptele lui Mircea şi a celorlalţi viteji voevozi  ai ţãrilor române pentru libertate, neatîrnare şi fiinţã naţionalã şi-a aflat astãzi strãlucitã împlinire în patria noastrã liberã, independentã şi suveranã – Republica Socialistã România“, scria la data de 11 iunie 1966 Nicolae Ceauşescu. (n.r. text neprelucrat).   

Cea mai vizitatã mãnãstire din România
Cozia este cea mai vizitatã mãnãstire din România. Din cauza faptului cã muzeul mânãstirii este singurul pentru care nu se percepe însã taxã, vizitatorii nu pot fi numãraţi cu exactitate. „Aici este singurul muzeu unde nu se percepe taxã, dar, din estimãrile noastre sunt cel puţin o jumãtate de milion de turişti pe an. De 1 mai am avut 1000 într-o singurã zi. Mânãstirea este nu numai foarte importantã pentru istoria româneascã, ci şi înconjuratã de legende. Se crede cã pe sub mãnãstire ar fi existat un tunel de apãrare, pentru a-i permite domnitorului sau cãlugãrilor de la mãnãstire sã îşi salveze viaţa şi odoarele scumpe din interior.
Cãlugãrii de la Cozia nu exclud cã este posibil sã fi existat un astfel de tunel, dar acesta nu a fost gãsit. Se mai spune cã Mânãstirea Cozia, necropola domnitorului Mircea cel Bãtrân, ctitoritã dupã sfaturile duhovnicului acestuia, cãlugãrul erudit Nicodim de la Tismana ar fi fost clãditã pe locul uneia mai vechi, ziditã de tatãl lui Mircea. Stareţul mânãstirii mai spune cã nu existã de asemenea nici o dovadã istoricã în apãrarea unei legende care dãinuieşte tot pe meleagurile vâlcene, în localitatea Buneşti, unde oamenii spun cã Mircea ar fi vrut sã-şi amplaseze iniţial mânãstirea. În prezent, la Cozia sunt 63 de cãlugãri. Din pãcate, lãcaşul de cult nu are prea multe locuri de cazare, iar acest lucru îi alungã de multe ori pe vizitatori. „Nu avem decât 50 de locuri de cazare în prezent. Ne strãduim sã mai construim în spate încã o clãdire, pentru a-i putea gãzdui pe enoriaşii mai sãraci. Pânã acum câţiva ani nici încãlzire sau apã caldã nu aveam. Abia recent am reuşit sã bãgãm şi aici alimentarea cu apã termalã“, mai spune stareţul mânãstirii.