A opta ediţie a festivalului “Ziua României” - desfãşurat sâmbãta trecutã pe Water Street din Manhattan - mi-a lãsat o bunã impresie, mai ales când mã gândesc la efortul uriaş depus de organizatori şi în special de Ştefan Minovici, directorul ziarului “Ziua USA”. Puţini dintre noi ştiu câte nopţi pierdute necesitã organizarea unui eveniment de o asemenea amploare şi ce persoane trebuie contactate pentru a obţine aprobãrile necesare de la Primãria New York-ului sau Poliţie, ca sã nu mai spun de scenã, chioşcuri, gunoi etc., chiar dacã o astfel de acţiune are şi o reţetã financiarã, absolut normalã într-o ţarã ca America.
Când o persoanã mi s-a plâns cã a stat o orã la coadã pentru a putea cumpãra doi mici, i-am rãspuns cã acest inconvenient nu poate fi pus pe seama celor care au plãnuit festivalul şi am întrebat: “Dvs. puteţi organiza mai bine?”. Apoi, i-am oferit sprijinul, dacã ar dori sã se înhame la o asemenea “corvoadã”. Din pãcate, noi, românii, uitãm prea repede cã acest festival - cu bune şi rele a ajuns la a opta ediţie şi cã nimeni nu a reuşit pânã acum sã adune la un loc atâţia oameni la un eveniment cultural românesc cu mare expunere în faţa publicului american. În plus, ideea organizatorilor de a aduce pe scenã artişti români de mare valoare - stabiliţi în SUA sau aflaţi în vizitã la New York - a dat o notã specialã programului artistic, excelent în totalitatea lui. Aşa am putut urmãri prestaţiile de excepţie ale unor solişti de muzicã popularã precum Lia Lungu, Ani Stanciu Gincu, basarabeanca Nina Ţurcanu sau micuţa Sânziana Stanciu Gincu, o adevãratã reginã a festivalului, acompaniate de taragotul mãestru al lui Mihai Donca. La muzicã uşoarã, Marilena Dobre, “privighetoarea” noastrã din New York, şi-a cântat propriile compoziţii, dovedind cã premiul de la Mamaia, obţinut în 1995, nu a fost doar o întâmplare, iar trupa internaţionalã de jazz a lui Emil Bâzgã i-a amuţit pe spectatorii americani sau români chiar în ţara jazz-ului! Cele douã frumoase de la trupa “Indigo”, perechea “De La Vegas”, dansurile populare sau mesajul românesc prezentat de asociaţia “Dorul” au completat un program care l-ar putea “îmblânzi” chiar şi pe cel mai aspru critic.
Au fost şi unele momente (e adevãrat, puţine) neplãcute, pe care simt nevoia sã le semnalez, deşi nu le pot pune pe seama organizatorilor. Mai întâi, intervenţia absolut penibilã a realizatoarei de programe de la TVR Internaţional Mihaela Crãciun, care, “uitând” cã se aflã pe pãmânt american (deci într-o ţarã liberã), i-a “tãiat” pe cei 40-50 de susţinãtori ai preşedintelui suspendat Traian Bãsescu, veniţi sã-şi spunã oful. Chiar dacã nu era nici locul şi nici momentul pentru o acţiune politicã, intervenţia Mihaelei Crãciun ne-a dovedit cã mijloacele mass media din România se aflã (încã) în mâna unor oameni care nu dau nici doi bani pe libertatea de exprimare. A venit însã prompt replica prezentatorului Cosmin Chivu (“Romanian Voice Television”) care “i-a tãiat-o” Mihaelei Crãciun, spunând “live” cã majoritatea românilor care trãiesc acum în America sunt aici din cauzã cã au fãcut politicã în România. Bine spus şi chiar cã îi stã bine lui Cosmin Chivu când spune (şi) adevãrul. La mai mare!
Un alt moment penibil s-a petrecut când consulul general al României la New York, Pietro Lucian Pavoni, s-a adresat celor prezenţi, îndemnându-i sã vinã la vot, sâmbãtã, 19 Mai, când se va decide soarta preşedintelui suspendat Traian Bãsescu. Iniţiativa d-lui consul, deşi a fost una cât se poate de corectã (nu a dat sfaturi cum sã se voteze, ci a fãcut un simplu anunţ), i-a pus pe jar pe cei de la TVR Internaţional, care l-au acuzat cã face politicã la festival! Apropos de referendumul pentru demiterea preşedintelui, am primit (luni) un comunicat de la Consulatul General al României la New York (vezi ultima paginã), prin care suntem anunţaţi cã secţiile de votare s-au înmulţit şi cã vom putea vota pro sau contra demiterii preşedintelui Traian Bãsescu şi la câteva biserici! Cu asta nu pot fi de acord, iar decizia Ministerului Român de Externe îmi aduce aminte de referendumul asupra Constituţiei din Octombrie 2003, când guvernarea PSD ne-a împins sã votãm în biserici şi restaurante, cu largul concurs al consulului general al României de atunci, Gheorghe Dimitrescu, deşi legile acestei ţãri interzic amestecul Bisericii în politicã (în America se voteazã NUMAI ÎN ŞCOLI!). De aceea, cred cã ideea celor de la MAE de a exporta metodele dâmboviţene în America sfideazã bunul simţ şi angajeazã Biserica Ortodoxã Românã într-o acţiune care o poate compromite. Personal, nu voi accepta sã votez în bisericã şi nu recomand nimãnui sã o facã. Morala creştinã (şi cei şapte ani de acasã!) ne învaţã cã nu e bine sã amestecãm credinţa cu politica. A opta ediţie a Festivalului “Ziua României” s-a încheiat şi mie îmi place sã vãd jumãtatea plinã a paharului: am revãzut prieteni, am ascultat muzicã bunã şi, mult mai important, am vãzut câteva mii de români, veniţi din toate colţurile Americii, bucurându-se de o sãrbãtoare devenitã tradiţionalã. Felicitãri!

New York, 8 Mai 2007