Peste douã sãptãmâni, Iaşiul va deveni pentru câteva zile (30 mai – 2 iunie 2007) o “Mecca” a inventatorilor. În cadrul Salonului Internaţional al Invenţiilor, Cercetãrii şi Tehnologiei “EcoInvent” 2007, se vor reuni peste 150 de inventatori din întreaga Europã (Franţa, Belgia, Ungaria, Ucraina, Federaţia Rusã, Republica Moldova şi, bineînţeles, România), preocupaţi de mijloacele şi modalitãţile de protecţie a mediului. Dintre aceştia nu vor lipsi inventatorii ieşeni, cunoscut fiind prestigiu şcolii ieşene de inventicã. Ediţia din acest an a Salonului EcoInvent şi-a propus ca, alãturi de tematicile obişnuite, sã acorde atenţie în mod prioritar protecţiei populaţiei în cazul unor manifestãri meteo violente, cauzate de încãlzirea globalã abruptã.
În calitate de partener al Societãţii Inventatorilor din România în organizarea acestei manifestãri, sãptãmânalul Top Business va continua sã vã prezinte în avanpremierã unele dintre invenţiile de succes ce vor putea fi vãzute la Standurile EcoInvent.

Prelevator autonom de probe subacvatice

Prelevatorul autonom de probe subacvatice a fost conceput de inventatorul ieşean Emil Braharu. Invenţia se referã la un aparat destinat prelevãrii de probe subacvatice (apã, gaze din descompunere şi bentos submarin) de la adâncimi variabile, prestabilite anterior lansãrii – recuperãrii, în vederea efectuãrii de cercetãri ştiinţifice, prospecţii şi exploatare economicã a resurselor Mãrii Negre şi Oceanului Planetar.
Este cunoscut faptul cã Marea Neagrã dispune de resurse apreciabile de sulfaţi, azotaţi, fosfaţi, aur şi chiar o serie de metale rare, resurse rãmase încã neexploatate din lipsã de tehnologie adecvatã. Conform precizãrilor fãcute de domnul Emil Braharu: “La nivelul oceanului planetar exploatarea nodulilor polimetalici reprezintã o resursã a viitorului. De asemenea, specialiştii în domeniu ştiu cã direct proporţional cu adâncimea – presiunea hidrostaticã – concentraţia de deuteriu creşte, ajungând la valori care justificã exploatarea industrialã în vederea fabricaţiei de apã grea”.
În prezent sunt utilizate diverse metode de prelevare a probelor subacvatice, cum ar fi: dragare cu grãgi remorcate, pompe de aspiraţie, prelevarea cu batiscafe, submarine dotate cu roboţi asistaţi computerizat, toate acestea având însã dezavantajul de a fi deosebit de costisitoare. Potrivit documentaţiei din dosarul de brevetare depus la OSIM, problema pe care o rezolvã invenţia lui Emil Braharu constã în construirea, mai puţin costisitoare, a unui aparat de complexitate medie, cu posibilitãţi şi dotãri multifuncţionale, comandat pneumatic autonom, recuperabil şi refolosibil, aparat bazat pe proprietatea fizicã a bulei de aer ce subacvatic tinde sã se ridice vertical spre suprafaţa apei, fenomenul fiind cunoscut.
Prelevatorul autonom de probe subacvatice conceput de inventatorul ieşean prezintã urmãtoarele avantaje: poate fi realizat cu mijloace tehnologice uşor accesibile dintr-un şantier naval, la un preţ de cost acceptabil chiar şi la scarã mare, pentru utilitãţi speciale; dincolo de cercetarea ştiinţificã, se poate organiza exploatarea bentosului din Marea Neagrã care poate fi folosit ca materie primã pentru îngrãşãminte agricole, metale rare din separaţie, combustibil gazos din apa cu o concentraţie mare de deuteriu; comandat şi asistat prin ultrasunete şi camere video submarine, poate recolta noduli polimetalici. Pentru evitarea pierderii aparatului, în blocul de distribuţie a aerului, sub cupola paraşutei de ascensiune este amplasat un dispozitiv orologic prereglat de la suprafaţã în funcţie de adâncimea de imersie şi un dispozitiv de siguranţã chimicã, care prin topire elibereazã un resort deblocând aerul sub cupolã. De asemenea, aparatul este dotat cu radiobalizã GPS şi girofar pentru semnalizare luminoasã, fiind astfel uşor de detectat şi recuperat.