„Eu cred cã suntem un popor vegetal”

Pe 25 martie s-a petrecut, într-o cvasitãcere semnificativã, ziua de nastere a celei mai citite poete românce dintotdeauna, Ana Blandiana. Bucurându-se încã de la început de succes, laureatã a premiului Herder, Ana Blandiana cunoaste o celebritate absolutã, dincolo de lumea initiatilor, prin poemele publicate în decembrie l984, în revista „Amfiteatru” la care, de altfel, lucrase ca redactor o bunã perioadã în anii 70. Tirajul, confidential pentru epocã, de numai 7000 de exemplare, a revistei studentesti de culturã, a fost retras, atât cât se mai putea, dar zeci, poate sute de mii de exemplare, copiate de mânã (dar si xeroxate, cu riscurile de rigoare) au circulat în tarã si strãinãtate, „The Independent” acordând poemelor respective o întreagã paginã în care se ofereau si explicatiile necesare pentru ca sã fie limpede mesajul împotriva dictaturii din România. Desi urmãritã si aproape interzisã, poeta reuseste sã plaseze câtiva ani mai târziu, la o editurã pentru copii, devastatorul, pentru imaginea lui Ceausescu, Motan Arpagic. Ample proteste internationale însotesc persecutarea poetei de cãtre autoritãtile comuniste, astfel încât, spre sfârsitul „epocii de aur”, Biblioteca pentru toti lanseazã o antologie Ana Blandiana,  degrabã retrasã si care circulã, totusi, în cele câteva  sute de exemplare dispãrute de prin depozitele librãriilor si din tipografie. Dupã l989, Ana Blandiana a strãbãtut viata publicã pe care o stim cu totii, dar niciodatã textele sale n-au mai fost citite cu înfrigurarea din l985-l989. Recitind poemele din „Amfiteatru”  dupã aproape un sfert de veac, nu mi se par deloc conjuncturale si nici simple mãrturii istorice, Ele au o mizã mereu actualã în rãdãcina ne-simtirii, a indiferentei vinovate din care se hrãnesc deopotrivã dictatura si democratia prostului gust. Când le-am publicat atunci (se întâmpla sã fiu unul dintre sefii de la „Amfiteatru”, mai „neatent si iresponsabil”) credeam cã meritã riscul, când le republic acum mã cutremurã gândul cã nu risc absolut nimic în vâltoarea manelisto-financiarã în care cele mai citite sunt cursurile valutare.

Eu cred

Eu cred cã suntem un popor vegetal,
De unde altfel linistea
În care asteptãm desfrunzirea?
De unde curajul
De-a ne da drumul pe toboganul somnului
Pânã aproape de moarte,
Cu siguranta
Cã vom mai fi în stare sã ne nastem
Din nou?
Eu cred cã suntem un popor vegetal-
Cine-a vãzut vreodatã
Un copac revoltându-se?

Totul

Frunze, cuvinte, lacrimi,
cutii de chibrituri, pisici,
tramvaie câteodatã, cozi la fãinã,
gãrgãrite, sticle goale, discursuri,
imagini lungite de televizor,
gândaci de Colorado, benzinã,
stegulete, portrete cunoscute,
Cupa Campionilor Europeni,
masini cu butelii, mere refuzate la export,
ziare, franzele, ulei în amestec, garoafe,
întâmpinãri la aeroport, cico, batoane,
Salam Bucuresti, iaurt dietetic,
tigãnci cu kenturi, ouã de Crevedia,
zvonuri, serialul de sâmbãtã seara,
cafea cu înlocuitori,
lupta popoarelor pentru pace, coruri,
productia la hectar, Gerovital, aniversãri,
compot bulgãresc, adunarea oamenilor muncii,
vin de regiune superior, adidasi,
bancuri, bãietii de pe Calea Victoriei,
peste oceanic, Cântarea României,
totul