Parteneriatul cu rusii în domeniul energetic se aratã a fi cea mai dificilã si costisitoare afacere, întrucât de multe ori proiectele rãmân interminabile discutii, pãrtile insistând sã-si sustinã punctele de vedere în functie de interesele politice si economice ale tãrilor pe care le reprezintã. Un exemplu elocvent este mult discutatul proiect Roman Mãrgineni, un depozit subteran de gaze care nu-si gãseste nici acum solutia comunã cea mai eficientã în formulele acceptate de cei doi jucãtori importanti: Romgaz si Gazprom.

Conform conventiei, publicatã în HG 1369/30.11.1996, articolul 2 aratã cã: „pãrtile vor sprijini Romgaz si Gazprom în crearea unei societãti pe actiuni denumitã în continuare societate pe actiuni în România, în conformitate cu legislatia românã, al cãrei obiect de activitate va fi cumpãrarea de gaze naturale rusesti si vânzarea lor ulterioarã consumatorilor diferitelor sectoare economice din România. Fondatorii Gazprom si Romgaz vor conveni conditiile documentelor de înfiintare a societãtii. Partea românã va acorda societãtii pe actiuni posibilitatea sã utilizeze pe bazã contractualã depozitele subterane de pe teritoriul României pentru depozitarea gazelor destinate consumatorilor si pentru asigurarea tranzitului gazelor rusesti în terte tãri. Pãrtile vor acorda facilitãti si garantii societãtii pe actiuni în conformitate cu legislatia în vigoare în Federatia Rusã si România”. „Aceasta este conventia interguvernamentalã, declarã Corneliu Condrea, directorul general al Directiei Politici Energetice din Ministerul Economiei si Finantelor. Conditiile juridice si de piatã din 1996 s-au schimbat atât în România, cât si în Federatia Rusã, iar articolul 2 rãmâne în vigoare dar trebuie adaptat. Ne amintim cã în aceastã perioadã, 1990-2000, si oficialii rusi si-au schimbat optica în comertul cu gaze, nu au mai acceptat schimbul comercial gen barter sau statul rus chiar a permis participatii în marile companii ale unor persoane private în limita unui procent minuscul, dar care însemna valori uriase, de ordinul a miliarde de dolari.

La Mãrgineni, gazele vor veni tot din  Rusia
“Nu e pentru prima oarã când partea rusã vine cu elemente si informatii secventiale, care îi convin, precizezã reprezentantul Ministerului Economiei. La Mãrgineni, zona ca atare si capacitatea depozitului nu conferã atractie decât unui agent ca Gazprom, reprezentând sursa de gaz, sau Rompetrol, companie care a încercat printr-o negociere directã cu producãtorul rus sã asigure cantitãtile de gaze necesare acestui depozit. Proiectul Mãrgineni prevede organizarea unei licitatii pentru desemnarea câstigãtorului care sã realizeze proiectarea si studiul de fezabilitate, lucrãri care vor costa Romgaz aproximativ un milion de euro. Apoi e posibilã o asociere pentru constructia si operarea depozitului. Legea românã spune cã o societate comercialã nu poate sã realizeze atât lucrãrile de proiectare, cât si de executare, în spetã constructia depozitului de la Mãrgineni nu poate fi fãcutã de Gazprom sau Romgaz. Noi le-am propus oficialilor rusi cea mai simplã cale: sã vinã cu studiul de fezabilitate, sã îl discutãm, sã îl analizãm si apoi sã ne asociem cu ei pentru cã aduc gazele naturale. Altfel nu se poate, pentru cã dãm cu subsemnatul la UE cã nu suntem transparenti. Oricum, gazele vor veni tot din Rusia, pentru cã nu existã infrastructurã care sã ne permitã alimentarea depozitului din alte surse.

Gazprom poate retrãi experienta privatizãrii Distrigaz Sud
Partea rusã s-a arãtat surprinsã de decizia Romgaz de a atribui prin licitatie construirea depozitului, dar a anuntat cã este interesatã sã participe si în aceste conditii la proiect. „Oficialii români nu doresc un parteneriat cu noi pentru acest depozit, au preferat sã organizeze licitatie pentru a oferi posibilitatea de a câstiga oricãrei firme strãine sau din România”, aflãm de la un oficial rus. Mai mult, rusii se gândesc cã se poate repeta experienta privatizãrii Distrigaz Sud, când au pierdut în favoarea Gaz de France dar la o ofertã mult mai avantajoasã, chiar dacã pretul era mai mic.
Gazprom insistã ca acest depozit sã functioneze sub forma unei societãti mixte, româno-ruse, pentru a obtine profituri egale sau, nu e exclus, sã facã o ofertã pentru a cumpãra si partea Romgaz, în ideea de a detine în totalitate aceastã afacere.
„Reprezentantii Gazprom au propus sã participe la dezvoltarea unor depozite existente ale Romgaz, pentru cã nu e niciun secret, ei le cunosc deja, mã refer la depozitele de la Ghercesti, Cetatea de Baltã, Urziceni, or acest lucru înseamnã sã se aseze la o masã deja pusã. Aceste depozite sunt finantate de cãtre Romgaz, întrucât cheltuielile sunt mici, avem experientã, bani si putem sã dezvoltãm singuri aceste locatii, declarã directorul Corneliu Condrea. Rusii sunt atrasi de aceste afaceri pentru cã investitia este micã si se recupereazã mult mai usor decât la Mãrgineni”.

Dupã semnarea PEOP, rusii îsi pot schimba deciziile
Directorul Romgaz, Alexa Iakob, a declarat oficial cã a refuzat parteneriate în acest sens si cu Petrom. „Pe 4 aprilie, am discutat cu reprezentantii Petrom despre oportunitatea ca acestia sã participe la modernizarea depozitelor de gaze operate de Romgaz. Nu am fost de acord cu aceastã propunere, întrucât, pentru modernizarea si extinderea acestor depozite, este nevoie de un efort financiar mic, pe care noi îl putem sustine din propriile resurse”, preciza Iakob. Totusi, Petrom nu a renuntat la ideea de a construi un depozit nou de gaze în parteneriat cu Romgaz.
Deciziile Gazprom tin si de conjunctura proiectelor mari. De exemplu, dupã semnarea la Zagreb a declaratiei ministeriale pentru constructia oleoductului Constanta-Trieste (PEOP) e posibil ca rusii sã-si schimbe optica si sã accepte, ca o contramãsurã, sã investeascã în depozitul de la Mãrgineni. Acum mizeazã mai mult pe componenta politicã si pe ideea „Marea Neagrã – lac rusesc”, dar nu acceptã sã piardã piete potentiale”, subliniazã Corneliu Condrea.

Patriciu sustine divizarea Romgaz
Declaratia presedintelui Rompetrol, Dinu Patriciu, este de-a dreptul surprinzãtoare: “licentele de productie ale Romgaz trebuie transformate în depozite de gaze si privatizate unul cate unul, pentru a atrage investitiile necesare dezvoltãrii sectorului”. Potrivit NewsIn, Patriciu considerã cã aceasta este cea mai viabilã solutie, în conditiile în care gazoductul rusesc Blue Stream II va ocoli Romania. Altfel, statul ar obtine din privatizarea Romgaz maximum câteva sute de milioane de euro, în timp ce din vânzarea licentelor ar câstiga 1,5 - 2 miliarde de euro. “Licentele de productie ale Romgaz trebuie transformate în licente de depozitare si privatizate bucatã cu bucatã, pentru a asigura o piatã concurentialã, atât pentru producãtorii, cât si pentru depozitarii de gaze. Patriciu afirmã cã Romania mai are resurse de gaze pentru maximum 10-12 ani si cã ar putea asigura o capacitate de depozitare de cel putin 20 de miliarde de metri cubi de gaze, care necesitã investitii de 5-7 miliarde de euro”.
De partea cealaltã, directorul din Ministerul Economiei, Corneliu Condrea, e surprins de viziunea geologicã a arhitectului Patriciu. “E ciudatã logica acestui om: în zona comercialã, de distributie a produselor petroliere, are tot interesul sã se dezvolte si sã comaseze activitãtile pentru ca afacerea sã devinã cât mai compactã; în schimb, pentru partea de productie are un alt punct de vedere, divizarea si mãruntirea producãtorului. Este vorba de interese. În Olanda, de exemplu, în 1994 când existau opt societãti de distributie tendinta a fost de comasare a acestora pentru a cãpãta fortã si substantã pe piatã, si acum sunt numai 4 sau 5. Dar noi am fost mai catolici decât papa, am zis cã terminãm cu monopolul de stat si am ajuns sã-l transformãm în monopol privat. Existã concurentã în productia de gaze? Importul e o sursã concurentialã pe piata româneascã? Nu. În conditiile date, este necesar sã demarãm proiecte de investitii ale Romgaz în zãcãminte din strãinãtate pentru a dezvolta compania si a-i conferi un loc important pe piata externã.