Recentele evolutii politice romanesti, megascandalurile care de seara pana dimineata se topesc lasand locul altor evenimente la fel de socante, solubile si ele insa in paharul de apa al diminetii urmatoare, pun in fata inteligentelor lucide intrebarea simpla daca nu cumva excesul de manipulari atat de usor decriptabile nu reprezinta ele insele o tehnica de manipulare menita sa toceasca, prin abuz, sensibilitatea la cele cateva reale manipulari ce abia urmeaza sa vina si, se intelege, trebuie sa treaca neobservate pentru a avea succes. Zdruncinarea increderii, relativizarea excesiva a valorilor, decredibilizarea institutiilor si a structurilor de comportament reprezinta o tehnica de manipulare foarte eficienta pentru a promova credinte si repere noi intr-o lume pustiita de valori si repere, ametita de haos si nesiguranta si dornica, inevitabil, sa-si gaseasca necesare puncte de sprijin pentru a continua sa evolueze.E adevarat ca prostia seamana uneori cu conspiratia si ca incoerenta aduce adesea cu spiritul creator, iar dorinta atat de umana de a vedea ce e dincolo de aparente hraneste adevarate industrii ale pseudoinstrumentelor de decriptare/ predictibilitate.

    Intr-o lume normala, inevitabil nitel plictisitoare, predictibila si oarecum anosta, regulile sunt clare si simple, nu prea e loc pentru miracole economice.
    Aproape de fiecare data, in spatele unui miracol economic se afla o idee simpla (uneori geniala, alteori pur si simplu oportuna) si multa, multa, multa munca. Uneori, e vorba doar de o smecherie, chiar o mica/ mare hotie ambalata inteligent mai intai ca sa „tina”, apoi ca sa fie ingurgitata de fraierii care s-au pacalit si eventual si de institutiile care ar trebui sa-l arda pe „inventator”, dl inginer financiar sau doctor in iluzii cu arome penale.Mingea fiind aruncata, sar cu capul in ea tot felul de datatori cu presupuneri, autointitulati analisti, ghicitori in zat de nechezol, de regula nestiutori de carte sau cu trei facultati la pachet (educatie fizica si sport, de pilda) care pe parale putine sau de amorul unei arte careia nu-i stiu rigorile, ametesc capetele infierbantate ale cititorilor/ ascultatorilor/ telespectatorilor, fabricand scenarii al caror absurd nu e depasit decat de ridicolul absolut al unei logici scartainde la incheieturile vatamate ale rationamentelor cu concluzii prefabricate.De-o vreme incoace, un mijloc inevitabil in politica, business, ba chiar in cele mai simple relatii umane – utilizarea tehnicilor de persuadare (persuadarea merita numita manipulare atunci cand discutia utilizarii sale e in detrimentul intereselor reale ale subiectului, cum ar suna, de pilda, paradoxul devoalat al indemnului: daca vrei sa traiesti mult trebuie sa te sinucizi) – a devenit aproape un scop in sine, un produs care nu trebuie sa mai vanda altceva pentru ca se vinde pe el insusi foarte bine. Si producatorii si consumatorii par sa fie incantati sa vanda /consume manipulare pe paine, fericiti unii ca stiu sa o fabrice si altii ca stiu sa o consume (in subliminal, ca s-au prins si ca inteleg, de fapt, cum stau lucrurile).Revenind la oile noastre (nici o aluzie inca la consumatori) constatam doar  ca acest sport national tinde sa elimine relatiile simple si limpezi, cartezienele reguli clare si distincte ceea ce nu face nimanui bine ci chiar pe dos.

    Romania trebuie sa devina si politic si economic predictibila, nu e nevoie sa fie asa de interesanta si misterioasa, daca vrea sa se integreze predictibil in UE. Jocurile aproape infantile pe care oamenii seriosi le prefera unor politici reale pun sub semnul intrebarii capacitatea institutionala a Romaniei de a se integra in UE. S-a exagerat deja mult peste limitele acceptabile in directia decredibilizarii tuturor institutiilor democratice ale statului roman. Sefii de partide bat campii despre nu stiu ce scenarii apocaliptice in loc sa-si vada de treaba. Campion e Mircea Geoana de la care, tinand cont de experienta sa americana, asteptam mai mult. Nici profesorul Voiculescu nu ezita sa ne lase cu gura cascata la refacerea FSN-ului. Liberalii au si ei facatori de scenarii si in Eugen Nicolaescu gasim un mester de biliard care da cu bila-n tacuri si crede ca e destept. PD mai are putin si chiar crede ca va inghiti tot esichierul politic uitand cat de dureroasa e indigestia. UDMR joaca santajul cu un cinism jalnic, facandu-se ca cerseste, cand intinde o palma intre degetele careia sticleste taisul pumnalului. PRM aproape ca nu mai are aer, depasit fiind deja de scenaritele altora si ramanandu-i sudalmele grele pe care le schimba acrobatic cu ceata lui Gigi Becali.Grupurile acelea numite tandru de Basescu arunca si ele fumigene la greu, doar-doar nu s-o vedea scheletul hotiilor trecute, prezente si viitoare. E clar ca alambicatele jocuri de imagine folosesc direct celor care vor sa ascunda un lucru simplu (cum au ciordit banii fraierilor) sub explicatii complicate care trebuie sa conduca la incheierea fericita ca poporul roman fraudat trebuie sa fie mandru ca e contemporan cu cei care i-au tras-o.

    Cam asa stau lucrurile, boieri dumneavoastra, si asteptand blanzi sa se iteasca si ceva mai acatarii la orizontul marilor manipulari, publicam iata in gazeta noastra povesti mai pe intelesul oamenilor despre tehnicile de manipulare, ca sa vedeti ca tarasenia nu-i asa de complicata cum vor sa ne convinga cei care au tot interesul sa ne tina mintea ocupata.