Concertul sustinut de Vitas la Bucuresti a suscitat un adevarat razboi al declaratiilor intre fanii si antipatizantii artistului rus supranumit si <Vocea Secolului”.

Cum nu ma aflu in nici una din cele doua tabere si in general ma abtin sa emit judecati sub imperiul emotiilor, am preferat sa mai astept pentru a-mi spune opinia. Din nefericire, o parte, suficient de numeroasa, dintre cei care au optat pentru concertul de la Sala Palatului, au reconsiderat la adevarata valoare vechea zicala: <la pomul laudat sa nu te duci cu sacul”. Primul concert, din cadrul unui turneu mondial in peste 50 de tari, s-a dovedit a fi mult sub asteptarile publicului romanesc, chiar si asa manelizat cum e el in prezent. In locul unui concert de top (iar artistul a avut astfel de concerte de-a lungul timpului), un concert asa cum merita o capitala europeana, Bucurestiul a primit un cockteil ciudat, cu aroma de mistikitsch si cu multe lipsuri de organizare. Desi ar fi trebuit sa ne simtim mandri de prezenta in concert a maestrului Gheorghe Zamfir, in fapt lucrurile au stat taman invers, momentul in sine nedepasind stadiul de improvizatie. Nu voi insista asupra conceptului acestui tip de spectacol. Desi discutabil, in conditii civilizate si fara inserturi si indemnuri mistico – spirituale, poate fi un elegant spectacol de estrada. In fond, are si desuetul farmecul sau. Fapt confirmat si de succesul cu care producatorul Sergey Pudovkin a reusit impunerea unui astfel de concept in spatiul show-bizului din Rusia si Asia. Si care ar putea neindoielnic sa prinda si la publicul din Europa sau de peste Ocean. Evident cu indeplinirea unor conditii: organizatori si promovare de top. Adica acele aspecte care au lasat serios de dorit la Bucuresti. Asocierea producatorului Pudovkin cu Imperial Moldrom (firma care dincolo de bunele intentii de a prezenta romanilor <Vocea secolului”, evident si in speranta unui castig pe masura, a demonstrat cert ca n-are nimic in comun cu industria show-bizului – locatie neinspirata, decor – improvizatie de balci,  sonorizare de care s-ar rusina si lautarii de la tara), precum si parteneriatul media cu TVR 2, al carei rating se situeaza undeva intre minim si deloc, par total lipsite de logica. Nu insa si in cazul in care Vitas e doar o masina de facut bani. Ce-i drept, una extrem de eficienta. Si, fie foarte docila, fie cu nervii foarte tari. Iar asta s-a vazut si in concertul de la Sala Palatului. Numai ca artistul, oricat de remarcabila a fost prestatia sa, n-a putut suplini lipsa de respect pentru public a organizatorilor. Vitas a incercat pe cat de profesionist poate el, si in conditiile absolut jenante oferite de organizatori, sa dea tot ce poate el sa dea in acest moment. Cu certitudine, e talentat, si nu ma refer aici doar la cele cinci octave. Doar ca deocamdata se joaca imatur (voit sau nu) cu un dar pretios. Si o face cu un stoicism demn de o cauza mai nobila. Oricum, in ce il priveste, fie va inceta sa mai fie doar un produs comercial sclipitor ambalat, si va straluci unic in luminile de la Royal Opera House sau la Scala din Milano, fie va fi o vocatie de exceptie ratata, jertfita inutil pe altarul consumerismului culturii pop. Optiunea nu poate fi decat a sa, oricat de mult se presupune ca ii datoreaza producatorului sau. In ceea ce ii priveste pe organizatorii romani, nici un fel de explicatie nu poate compensa lipsa de profesionalism de care au dat dovada. Sa se bucure sanatosi de banii incasati si, daca este posibil, sa nu recidiveze cu noi tentative in domeniul artei.