Un simbol al credintei si culturii s-a întors din exil
Sfarsitul saptamanii trecute a fost marcat la Roman de desfasurarea celei de-a XIV-a editii a Zilelor Mitropolit Visarion Puiu.
Evenimentul organizat de preot protoiereu Florin- Aurel tuscanu, presedintele Asociatiei „Visarion Puiu”- renumit cercetator al vietii si activitatii mitropolitului Visarion Puiu - îsi propune o paleta larga de manifestari din care spicuim: Sesiunea de comunicari stiintifice: Mitropolitul Visarion Puiu – 75 de ani de la înscaunarea ca mitropolit al Bucovinei” Cultura si spiritualitate; In memoriam: Visarion Puiu; lansarea revistei „Valori Perene”; lansare de carte (Adrian N. Petcu, G. Enache); Deplasare la Pascani. Turul orasului Pascani – Pe urmele Mitropolitului Visarion Puiu; Slujba de pomenire la Troita din Fantanele; Slujba arhiereasca la Catedrala Arhiepiscopala din Roman, oficiata de P. S. Ioachim Bacauanul. Evocare.
Numerosi oameni de cultura, jurnalisti, studenti, profesori universitari din tara si din strainatate au tinut sa fie prezenti la evenimentul de la Roman, sustinand în cadrul sesiunilor de comunicari teme de spriritualitate crestina, de istorie si arta.
În cuvantul de salut adresat oaspetilor, Florin - Aurel tuscanu a definit personalitatea celui care a fost un neostenit slujitor al Bisericii:
„Daca Pascaniul este Betleemul lui Visarion Puiu, as îndrazni sa spun ca Romanul este locul unde s-a facut primii pasi în slujba Bisericii, locul unde s-a pregatit pentru preotie, unde s-a calugarit primind acest nume – Visarion – predestinat parca mucenicilor si marturisitorilor lui Hristos si unde a fost hirotonit diacon, desavarsindu-si chemarea.
Pomenirea sa, ce a devenit traditionala, este un eveniment de pretuire si recunostinta, un act de dreptate, de cultivare a demnitatii noastre de fii si slujitori ai aceleasi Biserici pentru care el a trudit atat de mult.
Îi cinstim memoria si pasim tainic pe urmele lui, caci numai daca vom merge la izvoare vom putea deveni si noi surse datatoare de har si de lumina. Deviza vietii lui a fost „de ce sa ma odihnesc aici, cand dincolo de moarte ma asteapta o vesnicie?” – a fost un luptator... un om al cautarilor.
Idealurile sale nu au fost varsta si nici moartea. Îl simtim prezent în aspiratiile prezentului: unitatea credintei, supravietuire spirituala, dinamism, ecumenism, promovarea valorilor nationale.
Visarion Puiu nu a slujit numai Biserica, ci si interesele neamului sau.
În viziunea sa, Biserica trebuie sa reprezinte o institutie care nu poate sa-si desfasoare activitatea în afara realitatilor sociale si politice ale timpului. Fiii Bisericii sunt totodata si fiii Patriei. Visarion Puiu a avut intuitia limpede a epocii, deslusind noi cai spre care se îndrepta si pe care avea sa paseasca neamul sau.
A fost nu doar chipul „pastorului celui bland si bun”, duhovnicul iscusit si cumpatat ce a îmbinat bunatatea cu asprimea, ci el a ramas în istoria Bisericii slujitorul cu o tinuta impunatoare, demn, întelept, un pedagog si îndrumator desavarsit al preotilor si credinciosilor.
Poate darzenia cu care-si apara opiniile, poate laturile negative si conservatoare ale vietii bisericesti din vremea sa, poate invidia celorlalti, i-au adus atatea necazuri.
Istoria nepartinitoare, obiectiva, l-a asezat acolo unde-i era locul, acolo unde merita – întru nemurire.
Efortul nostru nu este atat de mare, de exhumare dintr-o nedreapta uitare, ci este unul mic, pentru ca îl simtim pe Visarion Puiu aliat aspiratiilor prezentului, îl simtim alaturi de noi în cele mai frumoase ganduri si simtaminte: lupta pentru unitatea credintei si pentru supravietuirea spirituala a neamului romanesc; dinamismul Bisericii, ecumenismul, slujirea aproapelui – filantropia, voluntarismul pozitiv, promovarea valorilor poporului roman.
A vorbi despre Visarion Puiu înseamna, folosind cuvintele lui Nicolae Iorga, „a scoate din coltul de nemurire un mare chip al trecutului si a-l aduce în lumina facliilor de pomenire; înaintea unora care l-au uitat de mult si a altora care n-au auzit de dansul”. Toate necazurile lui vin din faptul ca a luptat pana la sfarsit. Dara pasilor nostri este astazi pe urmele lui, încercand sa-i conturam portretul, viata si neodihnele sale.
În tot ceea ce se va spune aici vom afla lucruri noi, unele inedite – redescoperind împlinirile si nesansele acestui „martir”.
Întotdeauna cand aniversam sau comemoram pe cineva este o sarbatoare a spiritului. Prin aceste comunicari care se vor sustine în continuare, Visarion Puiu se va întoarce din exil acasa, aici la Roman, unde a petrecut aproape 8 ani din perioada tineretii, a formarii sale (1888 - clasa a IV-a la ªcoala Nr. 3 Roman, doi ani a fost bolnav de tifos, între 1891-1894 urmeaza Seminarul Teologic la Roman, dec. 1905 - ian. 1907 calugar, ierodiacon la Catedrala Episcopala). Vazand lumina pe care a lasat-o în istoria Bisericii si a culturii romane, sa ne luminam si noi cu faptuirea, caci mortii nu mor cand se coboara în mormant, ci abia atunci cand se coboara în uitare.
Sa-i cinstim memoria si sa pasim pe urmele lui”!
La manifestarile de la Roman, au mai participat reprezentanti ai autoritatilor locale, oameni politici si simpli credinciosi.
